De când te-am cunoscut pe tine , Zilele mele-s mai senine ; Pline de fericire , Fără regrete , sau dezamăgire .
. . Mai ştii când coboream, pe scările de la balcon , Şi ţi-am cerut numărul de telefon , Erai aşa ruşinoasă , Finuţă , dar şi frumoasă . . .
Şi după un minut , în fine , Ma-m îndrăgostit de tine ; Ti-am trimis mesaj că te iubesc , Voiam să te cuceresc . . .
Tare mult am aşteptat , Până un răspuns mi-ai dat ! Mi-ai spus că şi tu mă vrei , Când , te priveai prin ochii mei . . .
Tare mult , a trebuit să îţi cerşesc , Un cuvânt şi anume , te iubesc . . . Îmi amintesc de primul tău sărut , Îmi lipseşti din ce în ce mai mult . . .
Mai ales zâmbetul tău preţios , Ce era aşa frumos ; La tine tot era perfect ! Fără nici un defect . . .
Mi-e tare dor de ziua , in care , Te-am cunoscut la întâmplare , Îmi făceai zilele senine , Erai totul pentru mine . . .
Peste greşeli am trecut cu bine , Că te aflai lână mine , Dar acuma spre sfârşit , De mine te-ai destărţit !!!
