Dupâ trei zile în care ,
N-am parte de alinare ;
Fără cale de scăpare ,
Din Anglia , de la închsoare .


La puşcărie e nasol ,
Ieşim pe colidoare în curu gol ,
Şefi râd de noi ,
Ne spun drogaţi , vaci , şi boi .


Ne execută cu sânge rece ,
Iar noi stăm ca miei , până zmeul trece !
Mai apucăm o zi , din viaţă ,
Chear dacă , nu mai avem speranţă ,


Să ajungem acasă ,
Ştiin că le cădem in plasă !
Trec zmei , pe lângă noi , ca avionul printre nori ,
De seara pănă în zori .


Pistolul în mâna dreptă ,
Cu el spre mine se îndreaptă ,
Se uită în ochii mei , şi aşteptă,
Să imi ia viaţa îndată .


Când îi spun a fost odată ,
El îmi răspunde în dată ,
Dar uşor în şoaptă ,
De data asta ai făcut-o lată !


Scoate cuţitul , mă taie ca pe un animal ,
Mă lasă in celulă , în ultimul hal ,
Dar speranţa nu moare ,
Că se face dimineaţă , şi soarele răsare ,


Îmi dau ultima suflare ,
Dar cam greu , pentru că mă doare .
Ştiind că nu am de ales ,
Imi dau viaţa fără stres .


Ştiind că in urma mea rămâne ,
Regrete lacrimi , şi suspine ,
Ştiind că pe mâine ,
Unul iarăşi moare , şi altul vine ,


Nu-i uşor , să mori nevinovat ,
Amintirea asta e greu de uitat ,
Mai ales , când ai fost împuşcat ,
De singurul tău baiat ,


Nu poţi să crezi că-i adevărat ,
Câ propriul fiu te-a împuşcat ;
La pământ te-a aruncat ,
Că viaţă i-ai dat , aşa repede a uitat .


Oare cum l-au cumpărat ,
Dece oare a plecat ,
Cum l-au încurajat , de ma împuşcat !
Oare cine ne-a blestemat ?!?

Back to posts