Mi-ai oferit cândva lumina , erai cea mai prețioasă , Îmi pierdeam zilele privind cât erai de frumoasă ; Dar ai ales tu să te schimbi și ai devenit geloasă . . . Acuma e totul bine . . . Ai rămas cu partea orgolioasă .
Poate că nu-s un geniu , insă fac ce pot , . . . Că nu trec prin aer marea . . . O fac prin înot ; Iar unii mă acuză , că fac din suflet tot , . . . Pentru inima ranită nu există antidot .
. . . Nu mai vreau nimic . . . Da uite că totuși scriu , Nu mai vreau nimic , doar langa tine am vrut sa fiu , Priveam în nuanțele priviri tale , culoarea auriu . . . Dar azi tu ești departe , și am sufletul pustiu .
Ai dispărut din calea mea , deci nu mai sper că poate . . . Nu mai dau înapoi , chiar daca merg târâș pe coate , Nu mă vei uita ușor , deci nu te mai scoate . . . Pentru că cuvântul meu îl porți tatuat pe spate .
. . . Lumea e un câmp de lupte , îngeri ne privesc din tei , Când îți întind mâna , să fii gata să o iei ; . . . În lumea asta mică trebuie să știi ce vrei , Altfel din regrete ai să piei .
. . . Unii rămân mereu acolo . . . Alți la un alt nivel , Unii evolueaza cu timpul , dar alți rămân la fel ; Unii te-au trădat cu ani , dar eu iți rămân fidel , N-ai nevoie de machiaj creioane sau rimel .
. . . Privește adânc în ochii mei , Privește doar o clipă , că provoacă schintei ; Nu descifrezi nimic , dar poți spune ce vrei , Insă nu spune lumi . . . Tristețea ce zace-n ei .
Am încercat odată să ating o stea , Sa-i aflu strălucirea sa aflu ce-și dorea , Sa-i dezvălui iubirea . . . Dar am eșuat , și prin urmare se dărâmă lumea mea .
. . . Totul sa destrămat , unde-i lumea pe care o știam , Unde-i onoarea , unde-i iubirea de care scriam ; Unde-i pamantul pe care-l iubiam , Unde-i lumea aia de care iți vorbeam ???
Mi-a placut strofa care incepe cu "lumea e un camp de lupte..." poate o sa mi-o tatuez pe mana
imi place mult