Și cerul pare trist . . .
Cea mai frumoasă floare se retrage ,
Din ochii unui realist ;
. . . Pe care îl atrage .


Se dărâmă tot ,
Lăsând un gol amarnic ;
Și fără nici-un zgomot ,
N-a mai râmas nimic .


Doar amintirea ta . . .
Ruptă din tablouri și desene ;
De care nu pot uita . . .
Că îmi curge prin vene .


Ca o bizară adiere . . .
Lăsând în urmă o parte din tine ,
În fiecare unică atingere ,
Care ție , îți aparține . Back to posts